Imi place sa cred ca am crescut impreuna.Ne-am mai maturizat pe parcurs,mai mult sau mai putin,si odata cu trecerea timpului e normal sa ne fii schimbat si noi.Am ajuns intr-un punct unde nu se mai poate face nimic sau cel putin nu stim ce se mai poate face,ca in jocurile acelea pe caseta care le jucam cand eram copii:cand ne impotmoleam ne intorceam inapoi si gaseam o cheie,o solutie apoi ne intorceam iar inainte(se poate intoarce inainte?!) si treceam la nivelul urmator.Mi-ar placea sa trecem si noi la nivelul urmator dar poate jocul nostru e doar un demo un free trial care se opreste atunci cand te astepti mai putin.Dar chiar si la jocul acesta ne ramane ceva:ne putem intoarce inapoi(daca atunci ne-am intors inainte) si retrai fiecare moment.Oare asta o sa ne faca in vreun fel fericiti?! Cand eram copil nu ma facea.Voiam sa continuii sa ma joc, sa trec toate nivelele si sa castig.Asta ma facea fericita."Tati,tati de craciun imi cumperi tot jocul?Vreau sa termin ce am inceput."Macar daca ar intelege care e jocul... Craciun fericit!
Thursday
Thursday
Wednesday
Saturday
Suicide
Animals don't have a choice.If they're not happy with their place in the world... too bad. They have to live the life they've been given. Humans, on the other hand, don't have to. We have a choice. If you don't like your place in the world you can get off anytime you want. Suicide. That's right.
Subscribe to:
Posts (Atom)